Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

”Sindromul Olimpienilor” și ce avem de învățat din cazul Liviu Dragnea

Viața fiecărui om este un șir lung de experiențe. În fiecare zi, din acest experiențe învățăm câte ceva sau nu. Adesea, când nu învățăm din cele trecute sau petrecute, atunci tindem să  repetăm unele greșeli. Adesea, romanele sunt o sursă bună de inspirație pentru orice, chiar și pentru cei care uită să citească.

Advertisements
AurisDent Agentie WebDesign Reclama ta poate fi aici, contacteaza-ma!

 

Fără a fi un moralist care răspândește un pozitivism fără sens, m-am gândit la ce s-a întâmplat cu Liviu Dragnea, care este un exemplu clasic, de politician care a fost afectat de acest sindrom al olimpienilor. Până pe data de 26 Mai, ora 21:00, pentru opinia publică, Liviu Dragnea părea atât de puternic, încât am fi putut spune, metaforic, că era un zeu, un olimpian născut la Teleorman. Putea fi chiar un personaj egalabil cu cel al lui Bruce Willis, din filmul Greu de ucisori, formularea noastră populară balcanică ar fi fost:o pisică cu 9 vieții.

Advertisements
24/7 Strategic Communication Solution

Vezi și: De ce este frustrant să te cheme Liviu și, mai ales, Liviu Dragnea?

Câteodată, alegerile, și mai ales activitatea DNA ne-a demonstrat că zeii din politică sunt muritori, iar olimpienii nu se pot naște nici chiar la Teleorman, chiar dacă în guvernarea PSD, acest județ a devenit o pepinieră pentru oamenii de stat. Ceea ce putem observa împreună este că mitul olimpienilor este mai mereu prezent în viața politică, Dragnea fiind doar un exemplu, un exponent a ceea ce putem numi rămășițele unei clase politice ale tranziției. Astfel de exemple au fost și sunt de întâlnit în toată țara.  În societățile democratice fără instituții puternice, nu ar trebui să ne mire faptul, că din când în când apare câte unul pe scena politică, luând haina unui salvator al interesului național. Sindromul Olimpienilor este ușor de înțeles și domnește în subconștientul lacom al fiecărui om. Astfel de zei muritori se pot întâlni de la primăriile de cătun, până la marile capitale de județ. Puterea îți dă posibilitatea să faci aproape orice, de la micile aroganțe administrative până la viața de lux, șampanie și femei. Acești oameni sunt exponentul societății noastre, pentru că sunt reprezentații cetățenilor, adică ai noștri. Pe pământ nu există zei, dar în politică mai apar din când unii care vremelnic se agață de scaunul puterii datorită votului. Zeii muritori, când se așază pe tron, lasă impresia că vor fi acolo la nesfârșit și zâmbesc șăgalnic cu dinții lucioși după mustață. De-a lungul anilor, am observat că democrația fără instituții de forță este doar un cuvânt fără sens în care populismul perpetuează sindromul olimpienilor. Această obsesie a puterii poate fi un drum plin de peripeții, de la victorii maxime, la înfrângeri dureroase. Cazul lui Dragnea ne ilustrează clar că în politică poți călări un cal alb și, în loc să ajungi la cetatea promisă, să fii afundat într-o temniță, alături de alți olimpieni prigoniți de zeița dreptății care este mereu oarbă. Drumul, călătoria politică a țăranului absolut din Teleorman, precum și a altor olimpieni s-a terminat simbolic, printr-o încătușare și o așezare în dubă, în drum spre Rahova.

Vezi și: Cele mai uzuale 29 de ironii despre politică și politicieni

Lecția pentru fiecare dintre noi și mai ales pentru cei care pășesc pe acest drum numit politică este: Puterea politică este vremelnică, zeii din politică sunt muritori, iar noi putem spune că Sindromul Olimpienilor este doar o afecțiune temporară. Puterea rămâne doar un afrodiziac greu de egalat/controlat care îți dă capacitatea să fii pe calul alb și în scurt timp cu el să cazi, în prăpastia numită ”istorie”.

Vezi și: Tipuri de politicieni (5 exemple)

signature
Share