Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Interviu! Un Politician

Venind dintr-o țară cu tradiții și cultură diferite, Dimov Dibrean Vlatko este un om care a reușit să se integreze perfect în România și să devină un om politic respectat și un publicist de excepție, care stăpânește magia cuvintelor în limba română și reușește să își farmece cititorii prin frumusețea scrierilor sale. Deși nu are încă cetățenia română, după 16 ani de zile, Vlatko nu vede România ca pe o țară adoptivă, ci pur și simplu ca pe țara sa, pe care o iubește.

Advertisements
AurisDent Agentie WebDesign Reclama ta poate fi aici, contacteaza-ma!

Când ați venit prima dată în România? Ne puteți descrie pe scurt în ce circumstanțe?

Cu mulți ani în urmă, într-o toamnă ploioasă a anului 1998. Era sfârșitul lui septembrie, începutul lui octombrie, iar eu eram un elev plin de speranță, de bucurie că începe un drum al vieții mele presărat cu multe peripeții, cu dorința de a fi un om de succes. Am venit în România cu scopul de a studia. Pe parcurs, am descoperit că România poate deveni o țară adoptivă pentru mine, în care mă pot realiza și profesional. Venirea în România a apărut pe neașteptate, a fost ca un cadou al vieții mele. Terminam clasa a opta și aflam că pot face liceul în România și atunci, încrezător în mine și cu încurajarea părinților, am pășit pe un nou drum al vieții. Doar ideea de a fi în altă țară și de a studia crea, în mintea mea, motivare și speranță.

Advertisements
24/7 Strategic Communication Solution

Cât de diferită vi s-a parut România față de țara dumneavoastră natală, Macedonia?

Am ajuns în toamna anului 1998 la București, unde am stat trei zile și unde se putea simți un aer mult mai occidental, din punct de vedere arhitectonic, ceea ce mi se părea diferit față de țara mea. În schimb, aș putea spune că am fost șocat de întunericul care domnea și de prezența, peste tot, a mașinilor Dacia, de parcă erau microfoanele securității. Deși eram extrem de entuziasmat la gândul că voi relaționa cu oamenii – pentru că în țara mea, era ceva normal să fii sociabil și prietenos cu oamenii – totuși, în persoanele cu care intram în vorbă, se simțea o frică de a relaționa cu străinii. Pe de altă parte, întunericul de pe străzi anunța nesiguranța. Pentru mine, faptul că eram într-o țară – străină, pe acea vreme – reprezenta o motivare aparte și deja mă visam un om de succes. În esență, simțeam că este o țară apropiată țării mele, pentru că se afla în acel curs de tranziție, privatizarea, însă ceea ce mă făcea să simt că este altfel era faptul că străinii erau confundați, precum nea’ Mărin miliardarul.

Cum a decurs primul an petrecut în țară? Vă rog să ne povestiți care au fost dificultățile întâmpinate în perioada aceasta.

Nu aș putea să spun că am întâmpinat dificultăți. Însă, având în vedere că am făcut un an de pregătire de limba română și întâmpinam greutăți în exprimare, din acest punct de vedere, au existat foarte multe peripeții.

Care sunt lucrurile care v-au plăcut/vă plac cel mai mult în/la România?

După atâția ani, îmi este foarte greu să particularizez ceva în mod deosebit, pentru că timpul m-a făcut să simt că România este țara mea. Când stai în Constanța, în Dobrogea, și vezi multiculturalitatea care există, îți lasă impresia că acest loc poate fi căminul oricui. Pentru mine, a particulariza înseamnă a oferi întâietate unor lucruri. Eu cred că spiritul balcanic care domnește în România, sau cel puțin în Dobrogea, oferă un farmec aparte. Și la bine și la greu, românul tot vesel este.

De ce v-ați stabilit la Constanța, acum cât timp și ce apreciați la acest oraș?

Când veneam din Macedonia, destinația mea era Constanța, iar despre Constanța știam două lucruri: că este un oraș lângă Marea Neagră și că are o plajă numită Mamaia. Pe de altă parte, știam că există anumite persoane, cu grade de rudenie apropiate familiei mele, care s-au stabilit în România în perioada interbelică. De 16 ani, de când sunt în Constanța, trăiesc cu speranța că într-o zi voi ajuta la ceea ce se poate schimba și îmbunătăți la acest oraș. Geografic, Constanța este o poartă de intrare a țării, așa că sper ca această poziționare să fie, pe viitor, atuul pentru dezvoltarea economică a orașului.

Am văzut ca ați urmat cursurile Universității Ovidius. Cum a fost experiența de student într-o țară străină, învățând în limba română? Ce facultate ați terminat și ce s-a întâmplat după absolvire?

Când am intrat în facultate, eram obișnuit deja cu atmosfera din Constanța. Anul pregătitor și cei 4 ani de liceu m-au călit bine. Așa că am urmat cursurile Facultății de Științe Politice, crezând în ideea că, dacă vrei să schimbi mersul lucrurilor, ar trebui să fii acolo unde se iau deciziile. Iar ca să te afli acolo unde se iau deciziile, trebuie să fii pregătit. Am crezut în ideea că un om pregătit, indiferent de proveniența lui, va avea, de fiecare dată, un loc de cinste în societate. Iar istoria României este plină de astfel de exemple.

Ne puteți descrie viața dumneavoastră în prezent? Știm că v-ați căsătorit în anul 2013 și că ați intrat în politică. Mai mult despre planurile de viitor?

Lucrez în domeniul politic, care, de altfel, este fascinant și fiecare zi are noi provocări care, pentru un tânăr ambițios, reprezintă o motivare suficientă pentru a-și dori mai mult de atât. În acest domeniu, poți vedea cum anumite decizii pot duce societatea într-o direcție sau alta, cum se pot ridica sau ruina oamenii. Doresc să devin mai bun decât sunt acum, să fiu pregătit pentru nevoile societății de mâine. Cu riscul de a mă repeta, sunt de părere că un om pregătit este oricând binevenit, nu numai în România, dar în oricare altă țară din lume.

Cum vă petreceți timpul liber în Constanța?

Timp liber? Mai greu! Timpul liber este combinat cu ceea ce fac eu. Domeniul politic în care lucrez nu lasă timp liber.

Ce sfaturi i-ați da unui migrant care abia a sosit în România?

Să fie încrezător în șansa sa.

Fiind un om care trăiește în România, are o carieră și o familie, este firesc să aveți sentimente față de țara care v-a adoptat. Cum vedeți și simțiți România?

Deși sunt de aproape 16 ani în România, fără cetățenie, din cauza unor legi care nu au de-a face cu nevoile reale ale prezentului – cu alte cuvinte, depășite – nu văd România, țara în care trăiesc, ca pe o țară adoptivă, ci pur și simplu ca pe țara mea.

Care considerați că este aportul dumneavoastră la viața socială a țării? Ce anume ați schimba peste noapte în țară, dacă ați avea o baghetă magică?

America este un exemplu de succes în importul de eminență cenușie. Așadar, orice străin adus, educat, este, din start, un câștig pentru România, pentru că el devine, în timp, un produs al societății românești. Străinii, la fel ca și românii, care sunt bine pregătiți, ambițioși și motivați, vor avea un cuvânt de spus în domeniul lor, iar societatea va avea un beneficiu de pe urma lor: de la medicină până la economie, de la agricultură la educație. Este necesară reașezarea valorilor într-o societate în care profesorul să fie profesor și să fie respectat ca atare, doctorul să fie doctor și să fie stimat ca atare, în care banul să fie un instrument și nu o valoare.

Vă rog să le transmiteți cititorilor un gând bun, în limba dumneavoastră maternă și să ne oferiți și traducerea! 

На вашите читатели им посакувам, среќата да ја бараат бидејќи постојат толку многу можности а животот е полн со изнендавања. Cititorilor dumneavoastră le urez să fie îndrăzneți în căutarea norocului, există atât de multe posibilități, iar viața este plină de surprize.

Migrant în România – Nr. 23/2014 – Pag. 8-9.

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin „Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe“ în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timişoara

signature
Share