Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Balcanii, drum cotinuu spre Europa

“After a long period of absence, the fall of iron curtain in 1989 reveals the Balkans again; the so-called dust barrel of Europe penetrates into the Western world, on a pavement of violent images, of blood, of refugees, of raped women, of massacres, of mothers and children with the eyes filled with tears, and they glides away through static images of  human dramas, of some nation which are looking for their own identity and which don’t have enough space for their populations. This time, geographically, we assist at the death of geographic zone of Balkans and the birth of a new zone with a political connotation, namely the West Balkans. For the citizens situated behind the walls and political obstacles, in the tomorrow Europe is needed of finding proper and correct solutions. The citizens are blocked by the political symbolistic of the visas, as an obstacle, by the restriction of free circulation citizens and by their blockage in the political frontier space.”

Advertisements
AurisDent Agentie WebDesign Reclama ta poate fi aici, contacteaza-ma!

 

Fotografia „illo tempore balcanic” 

O dată cu apariţia regiunii Turciei Europene (Balcanii) în secolele XVIII-XIX, pe planul disputelor internaţionale, zona a fost „fotografiată” de către politicieni, călători şi oameni de ştiinţă, ca parte înapoiată şi primitivă, care trebuie ţinută departe de porţile Europei. În acelaşi timp „omul bolnav” s-a înfăţişat îmbătrânit şi fără vitalitate  iar „concertul european” începuse să-şi manifeste şi să-şi întărească tot mai mult interesul pentru zona balcanică. Războaiele Balcanice din 1912-1913 au avut un efect de conturare a imaginii balcanice a acelor  popoare care deveneau naţiuni, prin setea de sânge şi dorinţa arzătoare de anexarea de noi teritorii.

Advertisements
24/7 Strategic Communication Solution

După o perioadă lungă de absenţă, căderea cortinei de fier în 1989 dezvaluie din nou Balcanii – aşa numitul butoi de pulbere al Europei îşi face intrarea din nou în lumea occidentală, pe un drum pavat de imagini violente, de sânge, de refugiaţi, de femei violate, de masacre, de mame şi copii cu ochii plini de lacrimi, şi se scurg tot prin imagini statice ale unor drame umane, ale unor naţiuni care caută propria identitate şi care nu au destul spaţiu pentru populaţiile lor. În cealaltă extremă axiologică se află acea imagine a unei regiuni locuite de oameni primitivi, înapoiaţi, veseli, plini de viaţă, cu haine colorate, plină de mister şi de o complexitate neînţeleasă. Avem o regiune în care frontierele statelor prolifice au fost modificate, pe parcusul istoriei. Aceste modificări au fost rezultatul voinţei şi a forţei marilor puteri, şi  în acelaşi timp al voinţei şi forţei viselor statelor descoperite în umbra Impreiului Otoman. Această fotografie statică a acelui „illo tempore balcanic” transmite ideea unui trecut continuu sau ideea dominării istoriei asupra prezentului. Istoria nu se termină niciodată, ea continuă să domine prezentul.

Fărămiţarea Balcanilor prin termeni asociaţi

Societăţile din regiunea Balcanică sunt polivalente, formate din mai multe etnii, din mai multe culturi, din mai multe religii, din mai multe limbi vorbite. Întreaga Peninsulă Balcanică se află sub egida multiculturalităţii, multiculturalitate care, în mai puţin de 150 de ani, s-a deplasat pe câmpul a două mari forme politice de organizare – cea a regimului democratic şi cea a regimurilor nedemocratice – fiind patronate sau cântărite de o a treia formă ideologică – cea a naţionalismului. Cea din urmă s-a prezentat, de la bun început, încă din secolul al XIX-lea, continuând până în prezent, într-o formă specifică, distorsionând şi fărâmiţând noţiunea geografică de Balcani în mai multe semnificaţii, formând în general o imagine stereotipică percepută de fiecare dată ca o prejudecată. Termenul, în evoluţia sa istorică, a căpătat mai multe sensuri, în mare parte cu conotaţii negative, şi din forma iniţială a sa s-au desprins alte concepte de sine stătătoare, precum substantivul “balcanizare”, verbul “a balcaniza”, adjectivul “balcanic” etc. În acelaşi timp, după 1989 termenul geografic de „Balcani” capătă o nouă formă. De această dată, din punct de vedere geografic, asistăm la moartea regiunii geografice a Balcanilor şi la naşterea unei noi regiuni cu conotaţie politică, şi anume „Balcanii de Vest”. Această continuă fărămiţare va duce, cel mai probabil, la o completă dispariţie a simbolismului politco-geografic pe care îl poartă după sine, odată ce ţările din această regiune vor deveni membre ale Uniunii Europene.

După 1989- aceeaşi sperantă, pe acealşi drum

După 1989, atenţia Europei se mută din nou în partea ei “necivilizată”, urmărind cu atenţie “nebunia” politicii din Sud-Estul Europei. Zona balcanică a fost din nou definită şi redefinită, iar spre sfârşitul anilor ’90, ultimele întâmplări din spectrul politic vor restrânge noţiunea de Balcani într-o formă nouă, căpătând denumirea de Balcanii de Vest. Două evenimente cu însemnătate simbolică, cu urmări politice si militare pentru zona Balcanilor, au fost  înregistrate: în aprilie 2004- intrarea în Alianţa Nord-Atlantică (NATO) a Bulgariei şi a României; anul 2007 va restrânge şi mai mult zona, din punct de vedere politic şi geografic. Odată cu intrarea României şi a Bulgariei ca membri în Uniunea Europeană, zona Balcanilor va fi, în mare parte, intregrată în structurile politico-militare, pe plan european şi mondial.

Astfel, obiectivul înterprins de aceste state pe plan internaţional, a fost atins chiar dacă poartă după ele eticheta unor state de „mâna a doua” sau fac parte din alteritatea vest-europeană. Occidentul a restrâns spaţiul geografic al Balcanilor într-o formă nouă, iar în prezent nu mai avem zona Balacanilor în întregime, ci doar o părticică mică rămasă în spatele barierelor politice ale Europei – Balcanii de Vest. Cu toţii suntem martori la naşterea unei noi terminologii geografice asupra unei zone aflate politic în afara structurilor Uniunii Europene. Dacă până de curând s-a vorbit despre Balcani ca de o alteritate şi ca despre ceva diferit de ceea ce era Europa şi Occidentul, aceştia făceau parte din altă lume, chiar dacă se aflau pe acelaşi spaţiu geografic, politic şi economic, zonă care prin prisma evoluţiei se află în primitivism şi într-o „capsulă a timpului”, aşa cum avea să o definească Robert D. Kaplan în călătoriile sale.

Diferenţierea face puterea, iar experimentul continuă

Dictonul după care se ghidează coexistenţa şi armonia europeană este o „unitate în diversitate”, dar constatăm cu stupoare că pentru zona geografică aflată în spatele zidurilor şi ale barierelor politice ale Uniunii Europene, expresia care funcţionează este „diferenţierea face puterea”. Balcanii de Vest rămân în continuare un ţap ispăşitor pentru experimente, al fragilităţii politice a sistemului democratic, asupra căruia se trag bicele de îndeplinire a idealului democratic.

Astfel, diferenţierea pe care o aplică Occidentul pentru Balcani, în special Balcanii de Vest şi ţinerea acestora cât mai mult la porţile Europei înseamnă că avem de-a face cu un leac prin care Vestul încearcă să-şi ascundă frustarea şi neputinţa de a realiza o poziţie comună şi de a avea o politică externă comună şi de cooperare între statele membre, când este vorba de anumite probleme pe plan internaţional. Mai mult decât atât, restrângerea geografică prin prisma integrării politice a unor state din zona balcanică într-un rimt lent şi îndelungat, dovedeşte modalitatea de exerciţiu şi experimentare a ceea ce mâine ar trebui să fie o „Europă unită în trup şi suflet”.

„Balcanii de Vest” sunt ultimul spaţiu geografic al Europei care urmează să fie încadrat în spectrul politic al Uniunii Europene, pentru ca din nou să facă parte „geografic”  din ceea ce reprezintă modelul politic european şi să completeze părticica lipsită dintotdeauna din puzzle-ul politic şi geografic: partea care în esenţa sa reprezintă „Europa în minuatură”. Chiar dacă spaţiul balcanic georgrafic face parte din continentul european, simbolic politicul face diferenţa şi în acelaşi timp desenează geografic spaţiile.

Prin Balacanii de Vest, penultimul spaţiu de experimente politice ale Europei (mai rămân şi spaţii din Europa de Est), politica europeană va încerca să îşi consolideze greu încercata politică comună de acţiune pe plan internaţional.

Spaţiul balcanic – sub o nouă „cortină de fier”

După 1989, asupra spaţiului balcanic s-a aşezat o nouă „cortină de fier”, de data aceasta în formă democratică. Democraţiile fragile se aflau pe drumul european, aşteptând la coada să le vină rândul pentru a accede în spaţiul politc model. Această „cortină de fier” a format un interspaţiu după 1989, asteptând semnalul verde al mesei rotunde de a traversa axa de la Est la Vest şi de a trece peste noua „cortină de fier”.

Pentru cetăţenii aflaţi în spatele zidurilor şi ale barierelor politice, în Europa de mâine este nevoie de găsirea unei soluţii adecvate şi corecte. Pentru Peninsula Balcanică, mai ales Balcanii de Vest, zonă rămasă în afara spaţiului politic european, se poate realiza scoaterea din cadrul stereotipic prin ridicarea acestei noi forme politice a „cortinei de fier”. Cetăţenii sunt blocaţi de simbolistica politică a vizelor, ca formă de barieră, de îngrădirea cetăţenilor de liberă circulaţie şi de blocarea lor în spaţiul graniţelor statale.

În loc să încurajeze cooperarea, cunoaşterea şi libera circulaţie a oamenilor din      Sud-Estul Europei, în cele două decenii de la căderea „cortinei de fer”, Occidentul a încurajat cozile interminabile la ghişeele ambasadelor “europene”. Aceasta a reprezentat o situaţie absurdă, dar cu efect şi substrat simbolic. Un exemplu absurd care îmi vine în minte, vorbind despre libera circulaţie a ideilor şi a persoanelor: mă întreb ce ar simţi un european, venind la ambasada unui stat din Vestul Balcanilor, care nu are nici o relevanţă pe plan internaţional, să ridice viză pentru o simplă călătorie, iar ofiţerul consular, fără să se uite pe documentele acestuia, rece şi nepăsător, îi răspunde că nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea face acea călătorie ( chiar dacă el le îndeplineşte pe toate). Acest lucru este doar o absurditate! Totuşi, gândiţi-vă: atunci, de ce Occidentul simte acel orgoliu al dominării Balcanilor, având în vedere că aproape jumătate de secol, mulţi oameni din Europa de Est, mai ales din zona cortinei de fier, vedeau ambasadele ca fiind o punte de scăpare din calvar? Acelaşi fenomen se produce după ’89, când ambasadele statelor din Occident sunt suprasolicitate de o populaţie care vine cu nimic altceva decât cu mâna întinsă. Nu este de mirare, deci, de ce Balcanii sunt priviţi ca fiind uşa din spate a Europei.

Chiar dacă geografic fac parte din acelaşi continent, politic această regiune s-a aflat în spatele zidurilor europene şi pe un drum continuu spre poarta de acces. În momentul de faţă, atenţia locuitorilor din aceste zone este îndreptată spre ridicarea barierei politice care se află din ce în ce mai  aproape. Toate frământările regăsite în viaţa politică timp de un secol îşi vor găsi maturizarea, prin valurile de aliniere ale Europei, îşi vor regăsi şarmul specific în multiculturalitatea europeană, chiar dacă acest lucru se va întâmpla peste ceva vreme. Şi totuşi, peste câţiva ani nu vom mai vorbi despre Balcani în forma sa peiorativă (termenul va fi de modă veche), ci vom avea o Europă unită, Europa care se găseşte în miniatură în multiculturalitatea balcanică.

signature
Share