M-am gândit să vă pregătesc câteva fapte mai puțin cunoscute din viața particulară a unor personalități, situații care au devenit anecdote.
În ultima perioadă, au fost mai multe postări pe blogul meu despre Nicolae Batzaria, omul care, prin scrierile sale, a lăsat o imagine asupra unor epoci zbuciumate și o amprentă personală,
În materialul precedent, vă spuneam că sosirea fostului ministru otoman, Nicolae Batzaria, la București a fost semnalată de agenții Siguranței Naționale,
Euforia “Simona Halep” de la Wimbledon s-a stins. Publicul a amuțit, iar tenisul rămâne doar un sport între ghilimele, ca multe alte subiecte.
Lumea mistică a obiceiurilor, a credințelor din zona balcanică este fascinantă. În materialul precedent, pe această temă, am folosit o comparație metaforică și am spus că blestemele aromânilor sunt o formă de voodoo balcanic,
Viața fiecărui om este un șir lung de experiențe. În fiecare zi, din acest experiențe învățăm câte ceva sau nu.
Îmi place când se așterne liniștea după emoțiile puternice create în urma unor evenimente marcante. Cad măștile și este un moment în care vedem realitatea dezbrăcată.
La scurt timp după izbucnirea Primului Război Mondial, la București sosește persoana care a semnat moartea Imperiului Otoman. Este vorba despre Nicolae Batzaria,
„Învață să trăiești și să iubești!” La aceasta îndeamnă Marcus Aurelius, care spune: „Ori de câte ori te trezești dimineața,
Îmi plac adunările. Și ce poate fi mai frumos decât atunci când oamenii se adună la o chermeză? Trăim vremuri îmbelșugate.
Sunt Vlatko Dimov. Bine ai venit în lumea mea! De la bun început, doresc să știi că nu sunt blogger, nici jurnalist. Spun, modest, că sunt doar consilier politic pasionat de povești, de viață și de Balcani.
Romanian
Danish
Dutch
English
French
German
Hungarian
Italian
Latin
Portuguese
Russian
Spanish
Turkish
Most popular posts
01
Posted onTata, fotbalul şi succesul
02
Posted onVoodoo balcanic prin cuvinte magice: 22 de blesteme ale aromânilor (partea I)
03
Posted onSă fie o poveste…
04
Posted onRegina de la Wimbledon și ipocrizia din politică